ALTCINEVA

Cateodata ma cuprinde salbaticia, simt ca am gheare in varful degetelor, si par a avea puterea sa rup cu dintii din toti si toate. Ca o stare de betie crunta, in care nu te mai recunosti, dar din care iti vei aduce aminte tot... tot... tot. Gust de sange intre buze. Asa ma simt. In starea asta imi pun la indoiala cele mai elementare norme de bun simt, cei sapte ani de acasa, bunatatea... Mai ales bunatatea. Ma simt ca si cum tot ceea ce traiesc se transforma intr-un suvoi de ganduri intunecate, si nu-mi doresc decat sa scrijelesc cu gheare de animal in carne vie... Sa rup. Sa musc... Nu stiu daca e de inteles. Strig dinauntrul meu... as vrea sa nu mai fiu asa... as vrea sa nu mai am sentimentele astea. Si pe urma, se iveste cate ceva, care declanseaza animalul din mine...

Cu teama,
A.

Pui de om...

Ce vei fi ingeras, cand vei fi mare? Ce-ti rezerva destinul? Ce de sperante si de dorinte sunt in mine cand te privesc... Si ce de intrebari iti licaresc in ochi atunci cand imi intorci privirea... Ingere mic, tot ceea ce stiu, tot ceea ce sunt, a fost o pregatire pentru a te avea pe tine. Nimic altceva. Sunt cuvinte mari, si ca orice cuvinte mari, pot parea false si lipsite de adevaratul lor sens... dar tot ce imi doresc e fericirea ta, e sa iubesti si sa fii iubit, sa nu te zbati in viata si sa stii sa treci cu tarie si mandrie, peste orice incercare iti va fi rezervata. Dormi, mami drag, dormi caci visele tale de acum, sunt pe cale sa se implineasca, sa creasca odata cu tine, si sa fie, tot atatea povesti despre un pui de om fericit...

Cu infinita dragoste,
A.

...

Ma doare tara mea, si faptul ca pustiul mic din patut, va trebui sa traiasca in ea. Mi-e scarba de ceea ce s-a inteles prin libertate, prin democratie, prin republica si stat de drept. Mi se par cuvinte mari... cu sens mic in romaneste. Nu mai am nici macar puterea sa ma revolt foarte tare. Pentru ca, uhhh pentru ca in principiu meritam sa fim condusi de cei care ne conduc. Pentru ca schimbam merele pe mere padurete, pentru ca suntem niste animalute tampe, conduse magistral de dresorul de la circ impreuna cu biciul lui stralucitor. Ca si cum, faptul ca straluceste l-ar face sa doara mai putin... Incerc sa-mi cer, in gand, scuze fata de copilul meu, pentru raul pe care i l-am facut noi ca popor, ca natie. Dar nu e de ajuns. Sacha, ca si sute de alti pusti de varsta lui, n-au de ce sa ne ierte. Nu meritam, si sincer, n-o sa-l invat sa fie tolerant. Pentru ca toleranta duce la autosuficienta, la liniste si la ascultarea dobitoceasca de biciul stralucitor.
Mi-e greu sa spun asta. Tare greu, si n-am crezut ca voi ajunge vreodata sa o spun... dar, daca se termina criza plec. Imi iau pustiul, imi iau barbatul... si ma duc sa-i dau o sansa sa fie ceva- canadian, neo-zeelandez, australian... orice numai dobitoc vrajit de bici nu...

Cu amaraciune si sila...
A.