Am inchis. Si am stat inchisa, ca un butic falimentat si parasit, cu geamuri sparte si panze de paianjen, atat de mult, ca mi-am pierdut obisnuinta insiruirii vorbelor. M-am pierdut in copilul meu, in rutina mea, in incercarea de a fi in viata asa de tare, ca nu mi-au mai trecut prin minte nici un fel de cuvinte... A fost gol, si spatiu ca intr-un cap de blonda dintr-un banc misogin... Si din gol am inceput sa gandesc iar si iar si iar si iar....... nesfarsit... Dar nu-mi place sa gandesc. Nu mai vreau profunzimi si adancimi metaforice caci nu duc la nimic bun. Mi-e simplu sa raman pierduta in copilul meu, in rutina mea, in incercarea de a fi in viata. Poate mai deschid mai tarziu... muuuuult mai tarziu (sa treaca criza :)))))
A.
Nu unghii! Cuie!
Acum 3 zile
