AND I SAY ROMANIA IS MY COUNTRY

Plecati, ca orice romanas care se respecta, si a muncit pe branci un an de zile, in concediu, parintii mei au iesit prima oara din minunata noastra tara... Cam tarziu, pentru prima oara, as adauga eu... Dar ei mi-ar spune ca au avut lucruri mult mai importante de facut. Ca de exemplu, de crescut 3 copii (si o armata de "adoptati" pe langa), de vazut tara asta inainte de a le vedea pe ale altora (lucru cu care sunt intru totul de acord, mai ales ca mi-a fost dat sa intalnesc persoane foarte mirate ca Oradea se afla intre aceleasi granite cu Sinaia-orasul meu de resedinta), de urcat pe munte pentru ca ne place si ne face sa ne simtim liberi (again, lucru cu care sunt total de acord) de muncit, pentru ca munca innobileaza pe om (expresie stereotip de altfel, dar care in cazul lor are exact semnificatia pe care trebuie sa o aiba) si multe alte lucruri de genul asta... Oricum, saptamana trecuta, si-au facut bagajele, au plecat la Bucuresti, s-au urcat in autocar, si directia Grecia...
Frumos, soare, mare, relaxare, cunostinte noi... Domnii din acelas autocar, cu foarte putine exceptii, descrierea perfecta a romanului model- domnul doctor Cutare, care sufera de narcisism in stadiu terminal, si nu poate fi strigat decat cu apelativul "domnul doctor"... doamna doctor, nu neaparat sotia celui dintai, dar cu siguranta egala acestuia in ale bolii s.a.m.d.
Evident ca au existat si exceptii. Cei cu care ai mei au legat niste relatii si care nu mai pot fi considerati, in contextul de fata, "romani model". Dar nu despre ei vreau eu sa va povestesc aici.
Excursia, oricat de frumoasa si relaxanta, a ajuns la final, iar in ziua plecarii, asteptand autocarul, parintii mei si prietenii lor, separati de multii "domni doctori" privesc si observa comportamentul narcisistilor nostri.
Acestia din urma, postati la iesirea din hotel, fumeaza nervosi, si arunca mucurile pe jos, la distanta de 30 de centimetri de primul cos de gunoi dotat cu scrumiera. Mama, face raie, si abia se stapaneste sa nu-i ia la bete, dar se abtine. Unul din indivizi, isi desface o cutie de suc, o bea si o lasa pe hidrantul de pe perete, aflat la aceeasi distanta de cosul de gunoi. Mama, ia foc, nu se mai poate abtine, si ii spune: "Nu va suparati, nu credeti ca ar fi mai bine sa aruncati cutia la cosul de gunoi?"
Individul, (ma scuzati, "domnul doctor"), o radiografiaza pe mama din cap pana in picioare, dupa care ii raspunde: "Da ce, astia sa nu aiba si ei nimic de facut? La cati bani le dam?" astia fiind angajatii hotelului, oameni de turism (in adevaratul sens al cuvantului), care si-au facut meseria impecabil (informatie venita de la mama, care lucreaza de ceva ani in turism, deci demna de toata increderea).
Mama se intoarce si pleaca, iar in momentul in care "domnii" se suie in autocar, ia cutia de suc, care ii statea pe creier, si o da la gunoi. In urma lor, directorul hotelului, iese la usa, ii roaga pe cei responsabili cu curatenia sa curete mucurile de tigara stinse aiurea, si intreaba "Ce erau astia romani, sau rusi?"
Concluzii: 1. Oriunde ne-am duce in lumea asta, nu ne dezmintim, si reusim sa iesim in evidenta, cu atata dexteritate, incat le e greu oamenior sa ne uite. Cinste voua dragi romani, ca ne deschideti calea, noua prostilor care inca n-am parasit tara, spre a vedea lumea fara grija de a nu fi recunoscuti. va mutumim din suflet...
2.Desi s-ar putea crede altceva, nu am nimic cu medicii. Mi se par niste oameni extraordinari, care muncesc mult ca sa ajunga sa isi practice meseria, dar din pacate, mutli din tagma aceasta tind sa uite ca medicii nu sunt o specie aparte, si ca a fi OM e un lucru tare valoros.
3. In categoria medici puteti include dupa bunul plac orice alta meserie, orice sex, religie si orientare sexuala va trece voua prin cap, cu conditia sa fie roman. Chiar va rog sa o faceti. Fitosi sunt in toate mediile din Romania.
4. Ii multumesc mamei mele pentru ca exista, pentru ca ne-a facut ceea ce suntem, si pentru ca fazele de genul asta ne deranjeaza pana la oripilare (prin ne, ma refer la mine la fratii mei si la armata de "adoptati")
5. Spun cu mandrie, oricui vrea sa ma asculte ca sunt romanca. De ce? Intr-o zi, cand voi fi in toane mai bune, o sa va povestesc...
Cu stima,
A.