...

Ma doare tara mea, si faptul ca pustiul mic din patut, va trebui sa traiasca in ea. Mi-e scarba de ceea ce s-a inteles prin libertate, prin democratie, prin republica si stat de drept. Mi se par cuvinte mari... cu sens mic in romaneste. Nu mai am nici macar puterea sa ma revolt foarte tare. Pentru ca, uhhh pentru ca in principiu meritam sa fim condusi de cei care ne conduc. Pentru ca schimbam merele pe mere padurete, pentru ca suntem niste animalute tampe, conduse magistral de dresorul de la circ impreuna cu biciul lui stralucitor. Ca si cum, faptul ca straluceste l-ar face sa doara mai putin... Incerc sa-mi cer, in gand, scuze fata de copilul meu, pentru raul pe care i l-am facut noi ca popor, ca natie. Dar nu e de ajuns. Sacha, ca si sute de alti pusti de varsta lui, n-au de ce sa ne ierte. Nu meritam, si sincer, n-o sa-l invat sa fie tolerant. Pentru ca toleranta duce la autosuficienta, la liniste si la ascultarea dobitoceasca de biciul stralucitor.
Mi-e greu sa spun asta. Tare greu, si n-am crezut ca voi ajunge vreodata sa o spun... dar, daca se termina criza plec. Imi iau pustiul, imi iau barbatul... si ma duc sa-i dau o sansa sa fie ceva- canadian, neo-zeelandez, australian... orice numai dobitoc vrajit de bici nu...

Cu amaraciune si sila...
A.